Origine:

Primul Akita a fost adus in SUA de catre legendara Hellen Keller, in anul 1937 Apoi, imediat dupa razboi, au inceput sa fie adusi multi Akita. Multi militari si oameni de afaceri americani au vrut sa se intoarca din Japonia cu propriul lor Akita, sau cu mai multe exemplare pentru prieteni. In scurt timp, au aparut o multime de crescatorii care produceau foarte multi pui, pentru a fi vanduti americanilor.
 In 1956 cativa pasionati ai acestei rase au fondat Akita Kennel Clubul american care, in 1960 si-a schimbat denumirea in Akita Club of America (ACA), iar AKC recunoste Akita, in 1973. Dupa ce lucrurile s-au pus la punct si s-a definitivat inscrierea in cartea de origini a AKC, s-a luat hotararea ca exemplarele importate din Japonia sa nu mai fie inregistrate in AKC si ACA.
In 1992, clauza de reciprocitate a fost adoptata si au reaparut importurile din Japonia. Rezultatul acestor lucruri a fost faptul ca Akita asa-zis american s-a constituit intr-o rasa diferita, dar nu foarte deosebita. Un Akita "american" de astazi, provenind din linia Ichonoseki, poate trece oricand drept "Japonez". Global, insa, diferentele exista si rasa a evolut catre doua tipuri principale: cei americani au devenit mai inalti si mai solizi, cu bot mai scurt si mai puternic, avand frecvent masca neagra, in timp ce Akita japonez este mai rafinat, mai stilizat, cu bot ceva mai lung si are un colorit fara pete negre.

Descriere fizica:

Caine de talie mare, cu constitutie solida, cu proportii echilibrate si osatura masiva. Caracteristicile principale ale rasei sunt capul destul de lat, chiar tringhiular, botul solid, ochii  de mici si urechile erecte, orientate spre inainte, in prelungirea gatului.
Capul este masiv, bine proportionat in raport cu corpul, pielea capului nu formeaza riduri. Vazut de sus, capul are forma unui triunghi cu varful retezat. Craniul este plat si lat intre urechi. Stop marcat dar nu abrupt. Botul este lat, inalt si plin. Buze negre, care nu trebuie sa atarne. Buze de culoarea carnii se admit doar la cainii albi. Limba este roz. Maxilare sunt solide, puternice, nu rotunjite. Dantura puternica, regulata si completa. Se prefera muscatura in foarfeca, dar exista si cea in cleste. Ochii sunt de culoare maro inchis, mici, neproeminenti, aproape triunghiulari. Pleoapele adera bine la globul ocular si conturul lor este negru; doar la cainii albi se admite conturul pleoapelor roz. Urechile sunt ferm ridicate, triunghiulare, cuflt varful usor rotunjit si relativ mici. Gatul este gros, musculos, tronconic si relativ scurt; salba aproape imperceptibila. Conturul pronuntat al cefei se uneste armonios cu baza craniului. Corpul este usor alungit. Pielea nu este nici prea subtire, nici prea intinsa dar nici prea larga.
Spate drept. Zona renala puternic muscularizata. Piept larg si adanc. Coaste bine rotunjite. Linie inferioara moderat ascendenta. Coada: Prinsa sus, groasa si puternica mai ales la baza. Acoperita cu par abundent dar care nu trebuie sa formeze franjuri. Purtata curbat si formand fie 3/4 de bucla completa, fie o bucla intreaga, fie o bucla dubla. Totdeauna extremitatea cozii se sprijina pe spate sau coboara lateral, sub linia spatelui (pozitie obligatorie pentru coada curbata in 3/4 de bucla).
Daca este intinsa in jos (pentru a i se verifica lungimea) varful cozii atinge jaretul.

Personalite:

American Akita este astazi un bun caine de paza si companie, loial si curajos, afectuos cu propria familie, iar in fata strainilor rezervat si banuitor. In general linistit, el se poate dovedi uneori incapatanat si pentru a deveni sociabil el are nevoie sa fie dresat inca de mic in acest sens. Se va dovedi, in plus, un inotator remarcabil.

Talie: Masculi 66 - 71 cm, femele 61 - 66 cm.